O plantă originară din spaţiul mediteranean, frunzele de mentă erau adesea utilizate pentru decorarea farurilor în Grecia şi Roma antică.  Menta continuă să fie respectată pentru aroma sa răcoritoare, gustul ei revigorant şi nota finală de fineţe. Dacă încă nu aţi gustat ceaiul din mentă, făcut din cea mai pură mentă (fără uleiuri sau îndulcitori), veţi fi plăcut surprins de aroma sa superioară.

O plantă originară din Europa şi Asia, menta a fost naturalizată în America de Nord şi se găseşte aproape de cursurile apă şi alte locaţii umede. Menta se cultivă pentru uleiul ei esenţial. Hibridizarea naturală în rândul speciilor sălbatice a rezultat într-o varietate de tipuri de mentă, dar numai două dintre ele sunt recunoscute de cultivatori, şi anume menta neagră şi menta albă. Menta neagră are tulpină purpurie, iar menta albă tulpină verde. Menta neagră este cultivată în mod extensiv în Statele Unite. Varietatea albă este necesită mai puţin efort pentru cultivare şi este mai puţin productivă, dar uleiul ei este considerat mult mai delicat.