Rooibos verde este cules din aceeaşi plantă din Africa de Sud ca şi rooibos-ul roşu tradiţional, dar este procesat într-un mod diferit. În vreme ce frunzele de rooibos roşu se zdrobesc şi se oxidează, frunzele de rooibos verde sunt tratate special pentru prevenirea oxidării, lăsându-le într-o stare mai naturală. Infuzia este mai uşoară, cu gust citric mai puţin accentuat decât în cazul infuziei cu frunze de rooibos roşu şi textura este ierboasă-lemnoasă cu un gust dulce natural cu note de fructe. Acest gust dulce natural şi conţinutul scăzut de tanin asigură o infuzie fină, niciodată amară la care trebuie adăugat, în caz de nevoie, foarte puţin îndulcitor. La fel ca şi rooibos roşu, nici acest ceai nu are cofeină şi poate fi savurat fierbinte sau cu gheaţă în orice moment al zilei.ele provinciei din sudul Chinei, care se învecinează cu Vietnam.  Această provincie este considerată leagănul ceaiului şi cel mai bătrân arbore de ceai sălbatic (care niciodată nu sunt tunşi la înălţimea tufei) are în jur de 1700 ani. Cel mai cultivat arbore senior din Yunnan este un arbore relativ tânăr, cu o vârstă de abia 800 de ani. Acestea sunt largile varietăţi de ceai din frunze - Camellia sinensis assamica -, care pot fă găsite şi în India. De asemenea, Yunnan produce mai mult ceai negru decât orice altă regiune din China, deşi este un nou venit în această varietate. Ceaiul negru s-a produs pentru prima dată în anul 1939 şi se distinge prin aroma sa unică picantă, aspră şi uneori cu notă de cacao.